Problema sărăciei din România este expusă și discutată cu fiecare ocazie de mass media internațională, care ține să descopere cu groază orfelinatele, persoanele străzii, dar și „ imaginea canalelor care colcăie de oameni dezmoșteniți de soartă.”

 

       La nivelul țării noastre, în problema „Persoanelor adulte fără adăpost” (PAFA), nu am remarcat luarea unor măsuri practice și efective, cu toate că pe zi ce trece se transformă într-o subsocietate care se adaptează propriilor reguli de trai (anormal). Inițiativa fundațiilor de caritate și a grupurilor de oameni doritori să ajute e prezentă în orașele însemnate pe hartă, unde sprijinul din partea conducerii întârzie să apară, lăsând subtila inițiativă de construire a adăposturilor, drept o acțiune desăvîrșită.

​

       Desigur, nu există o situație clară a numărului de oameni care se află pe stradă în nici unul din orașele țării.

​

Însă acest lucru trebuie remediat!

​

Doamnă ministru al sănătății, vă rog să vă mobilizați:

• Finanțare pentru implementarea unor planuri de acțiune privind localizarea personalelor aflate pe străzi;

• Funcționarea unor linii de apelare speciale și existența unui personal disponibil pentru orice moment al zilei;

• Implementarea unor programe de îndrumare, educare și reintegrare a copiiilor/adulților găsiți;

• Transpunerea informațiilor cu privire la proiectele desfășurate la nivelul autorităților locale.